La putere eram noi amândoi

Această manifestare literară, este o parodie a poeziei Copii eram noi amândoi de Mihai Eminescu, şi este doar o simplă ironie la adresa politicii româneşti din zilele noastre

La putere eram noi amândoi
Băse şi cu mine
Din udre, ridzi şi androneşti
Făceam guvernul bine

Si el il critica pe Mircea Geoană
Mi-l critica şi mie
Eu faceam reforma statului
Şi credeam că-mi iese bine

Adesea la Cotroceni mergeam
Sa vad Udrea ce mai face
Dar tot pe Crin Antonescu la tv îl vedeam
Şi mă întrebam de ce nu mai tace

Din criză şi disponibilizări
Cu trudă am zidit
Pentru campania lui Băse
Cetate mândră la privit

Şi Băse ca al meu împărat
Mi-a dat mie solie
Să fac ce vreau in acest stat
Şi am facut prostie după prostie

Iar Criza, vrăjitoarea cea rea
A venit la guvern
Să-mi zică să mă tem de ea
Căci totul va fi un infern


Dar nu mă tem eu de criză
Eu am banii din valiză
A cui, poate vă puneţi întrebare?
O fi, a lui Gigi? Dar mai contează oare?

Şi ca să-i dovedesc lui Băse împărat
Că bine a făcut când m-a numit premier, chiar dacă nu e adevărat
Am pus pe cei mai bravi oşteni
Că să-mi facă cea mai bună a statului reformă

Dar cu cât zilele trec, totul în dezastru se transformă
Iar puterea s-a cam dus, a cam expirat timpu
Trecut-au acei cinci ani
Şi parcă nu se mai vede Olimpu

Dar nu-i nimic, căci noi sperăm
Băse şi cu mine
Că chiar dacă e criză şi tuturora o să le fie rău
Nouă o să ne fie bine