La mulţi ani mamă dragă

Vremea a trecut parcă în zbor

Crescutam mari fratemiu şi cu mine

Înalţi şi puternici ca niste brazi

Căci am fost crescuţi cu iubire şi grijă de tine

Tu n-ai uitat ca să ne înveţi

Ce-i bun şi rău în viaţă, să ne dai poveţi

Niciodată n-ai uitat de noi, să ne fie nouă bine

Chiar dacă de prea multe ori ai uitat de tine

Trecutau ani până am crescut, uşor nu ţi-a fost

Dar ai strâns din dinţi şi ai răbdat, căci totul avea un rost

Copii tăi să crească mari, şi să fie în viaţă

Ce ţi-ai dorit mereu să ai, la bătrâneţe o speranţă

Că viaţa nu ţi-ai irosit, să îţi creşti ai tăi copii

La bătrâneţea ce încă n-a venit

Să nu te uite mamă

Să îţi facă bucurii

Iar noi, cei doi copii ai tăi

Nu am fost nişte îngeraşi

Cum sunt copii mai de fel,

Rebeli şi buclucaşi

Când timpurile nu sunt prea bune

Şi parcă nu mai ai putere să continui în această lume

De n-ai fi a noastră mamă ai putea crede uneori

Că suntem nişte fii nerecunoscători

Însă noi ştim, care mamă din lumea asta vie

Ne iubeşte şi ne iartă, când facem vreo prostie

Niciodată nu vrem să-ţi dăm vreo supărare

Căci mama noastră cea iubită ar merita măcar o floare

Pentru toată grija ce ne o poartă,de când eram copii

Pentru că ne iubeşte,şi fericiţi ea vrea să fim

Şi de aceasta mamă dragă nu uită ai tăi fii

Să-ţi spunem la mulţi ani mamă dragă şi că te iubim.

Ce frumos era pe vremuri

Ce frumos era pe vremuri

Vara la ţară la bunici

Dar aţi plecat spre ceruri înalte

Nu mai sunteţi demult aici

Încă mai aştept bunico, să deschizi poarta de la ogradă

Venind de la fântână cu găleţiile de apă

Să îmi spui cu drag "Du-te degrabă

Ia găleţiile şi vacile adapă"

Căci bunica se duce acuma în casă

Să pună magiunul pe masă

Să scoată plăcintele din cuptoare

Să vadă dacă mâţa a mai umblat după smântână prin oale

Bunicul meu drag, te caut prin ogradă şi nu te mai găsesc

Unde eşti să-mi spui:"Haide cu calul la păscut şi să îţi povestesc

Cum Ştefan cel Mare, pe turci i-a bătut,

Haide măi nepoate cu oile la păscut!"

Unde-i soba caldă, care mă încălzea

Când bunica o poveste duios îmi spunea?

Unde e bunicul ce se lăuda?

Cu ce nepoţel scump tare, mai avea

V-aţi dus o scumpii mei bunici

Încă vă mai caut, dar nu sunteţi aici

Poate într-o zi, am să vă găsesc

Când nu o să mai fiu ca acum, când o să îmbătrânesc

Când nu o să mai fiu al vostru nepoţel scump şi mic

Când timpul va trece fără oprire şi voi fi şi eu bunic...

Dar până atunci,o scumpii mei bunici

Vă caut prin ogradă şi nu vă mai găsesc

O scumpii mei bunici, de aici de pe pământ,

Vă zic că tare mult vă mai iubesc!

Rapit de ploaie

Mergea un gandacel prin iarba si era soare

Dar saracul mititel, a fost rapit de ploaie

Si l-a luat pe un vant caldut si l-a dus departe

De tot ce a iubit el mai mult, ca de nimic sa nu mai aiba parte

Speriat si trist e gandacelul, de tunete si de lumina

De umbrele ce se vad in noapte, de orice floare sau tulpina

Iar sufletelul lui e mai speriat ca mititelul gandacel

Caci iubirea sa e prea departe, iar el acum e singur si vai de el

S-au dus zilele cu soare, in iarba verde cu flori multe

Unde iubita-i gandacica ii placea mult sa asculte

Vorbele-i dulci izvorate din a lui inima

Pure si stralucitoare ca niste raze de lumina

Acum al nostru gandacel

De vant este purtat,e speriat si e vai de el

Nu stie cine l-a rapit de langa a lui iubire

Iar acum se gandeste doar la singuratate si pieire...