Parcă a fost ieri, dar a fost demult
În vremuri grele de război
Un mare domn aici la noi
Ce iubea poporul şi îl scăpa de griji şi de nevoi
Fiu al lui Bogdan voievod
Iubit de al său creştin norod
A fost bun şi iubitor
Cu al său român şi brav popor
Dar a fost un aprig izgonitor
Al oricărui neam asupritor
Care Moldova o cerea
Dar Ştefan-Vodă NU zicea
Şi astfel se începea război
Vedea-i săbii lovindu-se tare
Tunuri trase de boi
Iar jalea era mare
Dar Ştefan Vodă câştiga
Pe duşmani îi alunga
Şi lui Dumnezeu îi multumea
Mănăstiri îi ridica
Când abia pacea veni în ţară
Păgânii vroiau război iară
Şi războiul iarăşi începea
Iar Ştefan-Vodă biruia
Dar într-o blestemată zi
Ştefan-Vodă îmi muri
Lăsă ţara în bună stare
Dar cam fără apărare
Doar din ceruri, fătul meu
Dacă o vrea Dumnezeu
Ştefan armată de îngeri să adune
Să alunge păgânii în celălalt capăt de lume
O tu, Ştefan domn şi sfânt
Noi de aici de pe pământ
Lipsă mare îţi purtăm
Şi la tine ne rugăm:
Să ne apere bunul Dumnezeu
Să fie cu noi mereu
Să fie milostiv şi bun
Cu a Lui creştin popor român
