Este acuma ca-n poveşti
Cum n-a fost niciodată
Din rude de artişti celeşti
O prea frumoasă fată
Şi era singură la părinţi
Şi mândră-n toate cele
Cum sunt intrumentele de alamă
Şi trompeta printre ele
Din umbra falnicelor note muzicale
Ea suflul şi-l îndreaptă
Să-l cheme pe cel ales prin cântec
Şi fata tot aşteaptă
Şi privea pe portativ,
Pe el îl căuta
Dar nu era nici după cheia Sol,
Şi nici alt undeva
Azi parcă-l vede
Dar e numai vis?
Fata nu mai ştie
Şi cade într-un somn adânc, dulce somn de iubire
Iar el, ar vrea ca să îi vorbească
Căci inima i-a spus, să iubească este gata
Şi prinţul tot îi spunea inimii
Cât de mult i-a căzut dragă fata
Şi la un timp după acestea, frumoasa s-a trezit
Văzuta-l pe alesul ei şi astfel i-a vorbit:
Departe eşti de mine, si doar în vis eu te găsesc
Dar asta nu-i durere căci ştiu că te iubesc
Roşu în obraji, fericit de aceste mărturii,
Băiatul îndrăzneşte şi începe a vorbi:
Şi eu mult te iubesc o prea frumoasă fată
Dar amm să te mai văd vreodată,
Afară de vise dulci, de vise de iubire?
Dacă nu vei fi cu mine, m-as gândi la pieire!
Iar ea, privindul-l asa de bland, ii spuse:Ai răbdare!
Căci împreună vom trece şi de furtuni pe mare
Aşa-i o prea frumoasă fată, spuse tânărul încurajat
Oricum deja minunea, eu ştiu că s-a întâmplat
Iubesc şi mă iubeşte o prea frumoasă fată
Chiar dacă nu-i din lumea mea, şi dintr-alta îndepărtată
Aşa e prinţul meu, e drept ce tu grăieşti
Aşa e deocamdată, aşa e când iubeşti
Dar va veni o vreme, când se va ivi norocul şi fortuna
Să fim fericiţi împreună, pentru totdeauna!
