Ce rost mai are oare?

Ce rost mai are oare
Să iubeşti, dacă tot doare?
Iar, dacă numai tu iubeşti
Dar tu nu eşti iubit
Ce rost mai are oare?
Tot singur vei fi într-un sfârşit

Mirific este să iubeşti
Dreptate ai de aşa gândeşti?
Nu greşeşti!îţi strigă inima atât de tare
Dar dacă tu iubeşti, dar nu eşti iubit
Oare nu te doare?

Te doare
Uneori prea tare
Dar nu-i mai bine să iubeşti
Decît să urăşti oare?

Ce e de fapt viata?

Afară ninge, totul e înzăpezit
Iar eu la crucea ta din piatră albă am venit
Să privesc pe cei ce nu mai sunt
Ca să îmi amintesc, că nimic nu-i veşnic pe Pământ

Şi mă întreb adeseori
Şi uneori mă tem
Ce e de fapt viaţa?
Şi moartea...e un blestem?

Când fotografia mea va sta lipită lângă cruce
Tu omule, ce ai să fii în viaţă
Tu unde te vei duce?

Te vei opri la crucea mea, tot din albă piatră
Şi te vei întreba ce e de fapt viaţa
Iar de moarte, e cineva ce scapă?

Nu ştiu ce se va întâmpla atunci
Aş vrea însă să ştiu
De gânduri şi de temeri, eliberat aş vrea să fiu.

Dar nu pot decât din gândurile acestea să mă deştept
Să vreau să-mi trăiesc fericit viaţa
Iar moartea să nu mi-o aştept

Vai...ce greu e a scrie versuri

Vai, ce greu e a scrie versuri
Când tu ai ceva a spune
Nu înşirui cuvinte goale
Ce din coadă au să sune

Dar pentru alţii inima şi mintea ta
Varsă degeaba lacrimi ale tale singurătăţi
Sunt doar nişte simple versuri
Doar pure banalităţi

Când a lor poezie
E superbă, e sublimă
Pe lângă ale lor versuri de paie
Mai aruncă şi o rimă

Ei nu scriu ce le spune mintea
Ce pe inimă o are drept muză
Ei scriu ce au simţit alţii
Iar poezia ta ,doar îi amuză

Tare mi-aş aduce aminte
De nişte epigoni
Voi nu vreţi ca eu sau alţii să scriem poezie
Vreţi pe a vieţii table, să fim doar nişte pioni

Nu-i nimic căci jocul vieţii va continua
Noi sau voi nu vom mai fi
Iar atunci toţi vom afla

Ce pioni pe tabla vieţii, au rămas şi nu o să piară
A cui poezie-i dulce, şi a cui e doar...amară?
Cine a suferit o viaţă, numai pentru poezie
Cine a fost uitat, şi pe cine lumea încă îl mai ştie!

La multi ani Mihai Eminescu!

Astazi 15 ianuarie 2010, se implinesc 160 de ani de la nasterea marelui nostru poet national, Mihai Eminescu. Ca un mic omagiu, pentru implinirea a 160 de ani de la nasterea "Luceafarului poeziei romanesti", am facut acest mic filmulet despre Eminescu. La multi ani desigur si celor care s-au nascut pe 15 ianuarie!

Un tanar...

Un tanar mergea pe strada
Drumul era plin de zapada
Soarele vroia sa topeasca odata
Turturele de gheata din inima sa
Dar nu a putut
Dar cine putea
Sa scape de inghet inima sa?
Inima tanarului care suferea
Dar care desi il durea, tacea
Nu plangea macar o data
Caci lacrimile ce vroiau sa ii curga
Ii inghetau deodata
Si cam asta e povestea toata
Un tanar mergea pe strada, odata
Si avea saracul de el
Inima inghetata
Soarele incerca gheata sa o topeasca
Dar n- a putut
O va topi numai aceea
Ce va reusi sa-l iubeasca....