SCUTER KYMCO FURAT RECOMPENSA MARE

S-A FURAT DIN BUCURESTI, IN LUNA SEPTEMBRIE 2010, ZONA VATRA LUMINOASA. AM CONTACTAT POLITIA SI....SE LUCREAZA LA CAZ UNUL DINTRE RE AGENTII DE POLITIE A ZIS: IL AVETI DE 3 ANI, FITI FERICIT CA NU VI S-A FURAT MAI DEVREME. ALTE DETALII: MARCA KYMKO GRANDINK. SCUTERUL ESTE IDENTIC CU CEL DIN POZA ALATURATA. VA ROG CONTACTATI-MA PE ADRESA DE E-MAIL: MATHINSEN06@YAHOO.COM, PENTRU GASIREA ACESTUI SCUTER OFER RECOMPENSA.VA MULTUMESC. FAC APEL LA PERSOANELE BINEVOITOARE SI LA CEI, CARE AU PATIT CAZURI NEFERICITE CA ACESTA, DACA POLITIA NU NE POATE AJUTA MACAR SA NE AJUTAM NOI, INTRE NOI:)

Privesti in gol

Privesti in gol, nu vezi nimic

Caci totul se desira

Ai vrea sa te eliberezi de tot

Nimic nu te mai mira

E haos, nimic nu-i la locul sau

Si altii se bat cu pumnul in piept

Caci nici un drum nu este bun

Si doar al lor e ala drept

Iar tu ii privesti cu ochi furiosi

Ce ar vrea sa faca crima

Sunt ipocriti si neseriosi

Dar asta nu te mira

Ce greu e sa fii un singuratic

Ce greu e sa fii un singuratic
Nimeni sa nu te mai cunoasca
Sa creada lumea ca esti un nemernic
Nimeni sa mai fie capabil sa te iubeasca

Sa inoti in marea sufletelor uitate
Sa incerci sa ajungi la mal
Dar nici o sansa sa nu ti se dea macar
Si sa te ineci in singuratate

Si va veni vremea, cand la crucea ta
Vor veni aceia care nu te vor uita
Sa se tanguiasca si sa le para rau
Ca-n viata asta lunga, n-au avut mila de sufletul tau

Indragostit de o poza veche

Un tanar priveste, o poza cam veche
O fi nebun, o fi intr-o ureche?
Nu o cunoaste,dar o priveste neincetat
Cine e?Cum o cheama? se intreaba indurerat
Poza e cam veche, el e tinerel
Timid, sensibil si cam vai de el
Ea era tare frumoasa
Avea o privire indrazneata dar serioasa
Putea sa faca orice femeie sa fie geloasa
Dar unde-i aceasta, oare mai traieste?
E singura, e maritata, sufera,iubeste?
Toate acestea, vor fi o mare enigma
Ce poate inima tanarului, sa o stinga
Caci s-a indragostit doar de o poza veche
De o femeie minunata fara de pereche...

Schita, mon cher!!! Schita, chiar daca nu-i la mode!

Domnule, ce sa mai povestim? De unde subiect de schite, de nuvele ca pe vremea domnului Caragiale?Caci nu mai e birja, nu mai sunt berarii, doamne cu umbrela de soare in mana,domni mustaciosi si cu monoclu.Dar parol, mon cher, qu' il y a.Avem.Iaca de pilda, intra intr-o dimineata ploioasa, intr-o caserie,intra un batranel cam de vreo 60 de ani, mustacios si iertati-mi pacatele, dar un pic cam spalacit.Cu o palarie de soare, si imbracat oarecum neglijent,de la usa incepe a striga foarte vesel:
-Buna dimineata, stimata domnisoara, spunea nenea cu un zambet putin ascuns dupa mustata.
Caserita, ii zambeste fara sa spuna nimic.
Vazand acest zambet, din partea caseritei, nenea continua sa vorbeasca:
-Stimata domnisoara...am venit sa platesc, spunea nenea sigur pe el
-Aveti factura? intreaba caserita intr-un mod politicos.
-Domnisoara, factura am, dar n-am bani.Nu mi-a venit pensia.Dar asa cum eu sunt un domn, domnisoara, am zis sa vin sa va zic, ca nu mi-a venit pensia.
Eu speram sa vina azi, continua el.Dar cred ca vine luni.Dar vreo carte de acea, cu programe n-aveti?intreaba nenea cu o oarecare nestapanita curiozitate.
Nu mai avem domnule, raspunde caserita, tot la fel de politicos, insa un pic amuzata de situatie.
Bine atunci, haideti ca plec, plec ce sa fac.Daca nu mi-a adus pensie,spune nenea, un pic dezamagit ca n-a primit cartea gratuita.Ca nu mai e mon cher.Ce nedreptate colosala, adusa sufletului bietului nene.Asa e, ii pare tare rau.Isi lua la revedere de la caserita si pleca.Pleca suparat prin ploaie spre casa, cu speranta ca luni va lua pensia si data viitoare, cartea gratuita...

Copacul plange

Vezi?Copacul plange
Pentru ca nu mai are frunze
Dar ce s-a intamplat
Cine i le-a furat?
Unii zic ca pe furis
A venit din stufaris,
Pasarea Goghi Goghi
Sa faca pentru a ei copii
Cuib din frunzele aurii
Daca asa-i nu poti sa stii
Altii zic ca regele Vant
Si-a dat al sau cuvant ,
Ca pe bietul copacel
Mai slabut si vai de el
Il va trantii cu crengile la pamant
Insa nu a mai zis cand
Altii zic, ca si mama ta
Ca printesa Toamna
Si-a facut din frunzarie
O rochita aurie
Nu acum, la primavara
Copacul o sa aibe frunze iara
Si ai sa vezi tu copile

A copacului fericire

E toamna

E toamna, e un pic cam rece, dar poate asa suntem noi oamenii, toamna mai frigurosi, deoarece ne-am obisnuit cu vara, cu hainele scurte, cu caldura torida, cu fetele care trebuie sa fie imbracate cat mai sumar, pentru ca este cald, si nu pentru ca doresc sa provoace si sa fie dorite, sa faca parte din fantezia unui barbat macar pentru cateva secunde.
Nu bate vantul, nu ploua.Daca te uiti pe strada vezi oameni venind dintr-o parte, si indreptandu-se spre alta directie.Sunt tristi,sunt bucurosi, sunt veseli, sunt confuzi, sunt plictisiti, sunt indragostiti.Sunt oameni care pe langa CNP au si sentimente.
Daca ne mai uitam pe strada, pe langa oameni care merg in toate directiile vedem si masini, mijloace de transport in comun, care si ele merg pe toate directile.Dar ele n-au sentimente.Sau au??? Mai gasim si animale abandonate, caini sau pisici maidaneze, care amintesc de anumite sentimente, cum ar fi mila sau dezgustul, poate frica,sa nu fim muscati de vreun caine maidanez care poate e turbat, purtator de boli, etc,etc.Insa nu ne gandim, ca acest caine este asa pentru ca este abandonat, speriat si poate nemancat.Ii lasam pe edili sa rezolve aceasta problema.Nu?Iar ei o sa zica, nu avem fonduri, sau nu fac absolut nimic.Vai, regret am pomenit de politica si e weekend, ce nepoliticos din partea mea.Cam atat pentru azi! Mai vorbim:)

Un mare domn aici la noi

Parcă a fost ieri, dar a fost demult

În vremuri grele de război

Un mare domn aici la noi

Ce iubea poporul şi îl scăpa de griji şi de nevoi

Fiu al lui Bogdan voievod

Iubit de al său creştin norod

A fost bun şi iubitor

Cu al său român şi brav popor

Dar a fost un aprig izgonitor

Al oricărui neam asupritor

Care Moldova o cerea

Dar Ştefan-Vodă NU zicea

Şi astfel se începea război

Vedea-i săbii lovindu-se tare

Tunuri trase de boi

Iar jalea era mare

Dar Ştefan Vodă câştiga

Pe duşmani îi alunga

Şi lui Dumnezeu îi multumea

Mănăstiri îi ridica

Când abia pacea veni în ţară

Păgânii vroiau război iară

Şi războiul iarăşi începea

Iar Ştefan-Vodă biruia

Dar într-o blestemată zi

Ştefan-Vodă îmi muri

Lăsă ţara în bună stare

Dar cam fără apărare

Doar din ceruri, fătul meu

Dacă o vrea Dumnezeu

Ştefan armată de îngeri să adune

Să alunge păgânii în celălalt capăt de lume

O tu, Ştefan domn şi sfânt

Noi de aici de pe pământ

Lipsă mare îţi purtăm

Şi la tine ne rugăm:

Să ne apere bunul Dumnezeu

Să fie cu noi mereu

Să fie milostiv şi bun

Cu a Lui creştin popor român

Doi ochi frumoşi

Nimeni pe lumea asta nu văzuse

Şi nici să creadă nu putuse

Că există doi ochi aşa de fermecători

Căprui şi blânzi, încântători

Uneori sunt trişti şi se fac mici

Şi tot îţi spun:Pleacă de aici!

Când sunt curioşi sau bucuroşi

Atunci tu spui: Ce ochi frumoşi!

Ca aceşti doi ochi nu mai găseşti

Şi numai o dată să-i priveşti

Pe loc de ei te îndrăgosteşti

Şi le spui că îi iubeşti

Iar ei se vor uita la tine întrebător

Dar parcă tot aşa de fermecător

O să-i priveşti cu atâta dor

Şi poate o să-ţi zică că te ador

Poveste de iubire

Este acuma ca-n poveşti

Cum n-a fost niciodată

Din rude de artişti celeşti

O prea frumoasă fată

Şi era singură la părinţi

Şi mândră-n toate cele

Cum sunt intrumentele de alamă

Şi trompeta printre ele

Din umbra falnicelor note muzicale

Ea suflul şi-l îndreaptă

Să-l cheme pe cel ales prin cântec

Şi fata tot aşteaptă

Şi privea pe portativ,

Pe el îl căuta

Dar nu era nici după cheia Sol,

Şi nici alt undeva

Azi parcă-l vede

Dar e numai vis?

Fata nu mai ştie

Şi cade într-un somn adânc, dulce somn de iubire

Iar el, ar vrea ca să îi vorbească

Căci inima i-a spus, să iubească este gata

Şi prinţul tot îi spunea inimii

Cât de mult i-a căzut dragă fata

Şi la un timp după acestea, frumoasa s-a trezit

Văzuta-l pe alesul ei şi astfel i-a vorbit:

Departe eşti de mine, si doar în vis eu te găsesc

Dar asta nu-i durere căci ştiu că te iubesc

Roşu în obraji, fericit de aceste mărturii,

Băiatul îndrăzneşte şi începe a vorbi:

Şi eu mult te iubesc o prea frumoasă fată

Dar amm să te mai văd vreodată,

Afară de vise dulci, de vise de iubire?

Dacă nu vei fi cu mine, m-as gândi la pieire!

Iar ea, privindul-l asa de bland, ii spuse:Ai răbdare!

Căci împreună vom trece şi de furtuni pe mare

Aşa-i o prea frumoasă fată, spuse tânărul încurajat

Oricum deja minunea, eu ştiu că s-a întâmplat

Iubesc şi mă iubeşte o prea frumoasă fată

Chiar dacă nu-i din lumea mea, şi dintr-alta îndepărtată

Aşa e prinţul meu, e drept ce tu grăieşti

Aşa e deocamdată, aşa e când iubeşti

Dar va veni o vreme, când se va ivi norocul şi fortuna

Să fim fericiţi împreună, pentru totdeauna!

De ce?

De ce totul e aşa de greu?

De ce nu e totul uşor?

De ce trăiesc şi e aşa de greu

Când ar fi aşa uşor să mor?

De ce totul e aşa de nedrept

Când totul ar putea fi aşa de justiţiar

De ce trebuie să mă lupt ca un câine pentru un venit cinstit

De ce se întâmplă iar şi iar?

De ce atâtea lucruri care nu ar trebui să se întâmple au loc?

De ce în locul meu, zâmbeşte un dobitoc?

De ce plâng eu oare, de ce nu zâmbesc?

De ce totul ce ar trebui să fie normal azi nu mai e firesc?

Din faţa parlamentului

Huaaa huaa

Direct din faţa parlamentului parlamentului

Săracii

2009,2010

Pensionarii, studentii, profesorii, şomerii

Transmit cu neplacere

Din stomac atâta durere

Că îi este foame şi măcare pâine ar cere

Dar de unde?

Încă o remaniere

Şi poporul de foame piere

Nu contează pentru voi astia din parlament

Suntem săraci lipiti, nu e evident?

Şi voi ieftiniţi salariile, măriţi taxele?

Ca să scoateţi ţara din rahat vindeţi-vă casele!

Medicamentele sunt scumpe şi din pensia mea

Imi iau o paine pentru luna asta!

Mai am nişte bomboane vechi de câţiva ani!

Sunteţi mulţumiţi? Nu mai avem bani!

Sunt un student, care citesc Voltaire, nu Can-Can

Dar sunt sărac şi nu am nici un ban

Şi dacă mă apuc să fur de foame

Vine nenea poliţistu şi îmi dă de mâncare?

Astea nu-s drame pentru voi!

Atunci de ce sa ne intereseze FMI-ul şi pe noi?

Faceţi împrumuturi pe care noi le plătim

Şi ce faceţi cu bani? Noi chiar nu ştim

Sunt şomer, sunt profesor…am 4 facultăţi,
 Şi nu s luate diplomele la kilogram,

Dar când eram eu student erau alte dăţi!

Toate sunt simple greutăţi, de care voi nu vă împiedicaţi

Şi nu vă întrebaţi?Voi cum vă descurcaţi?

24% tva acum

24% mai puţin din salariu, dar e bun

24 de ani ca să fac o şcoală

Să ajung să cerşesc

Da !Viaţa e nasoală!

24 de ore muncesc in fiecare zi

Ca să am ce da de mâncare la copiii

Noi nu ne plângem că Boc ne spune

Că avem pensii nesimţite

Şi nu facem spume

Că ne spune, să fim fericiţi că nu ni le taie de tot

Domnule Emil Boc, să vă dam una in bot?

In 2012 o sa vreţi un vot

Şi o să spuneţi: văăă roog!

Că în timpul crizei, am avut creşteri economice

Da,foarte mari astronomice

Creşterile astea, înseamnă lipsuri, înseamnă foame, înseamnă drame peste drame

Dar lasă, ca aşa e viaţa poate om mai trăi, cu 24% mai tristi

Dar ce va fi va fi!

Vorbe care conteaza!

Ieri cineva a zis...o vorba pe care poate nu o sa o uit niciodata.Foarte tare...si incepand cu acea vorba de ieri, am sa notez pe acest articol toate vorbele de genul..care o sa mi se para mie "tru".Incepem topul cu:

1"Va aprind lumina?Vedeti sa copiati?"

Va continua...pe persoana fizica!!!

O alta poveste...

Toate printesele alese, din povesti si basme vechi

Care au trecut adesea pe la ale voastre urechi

Toate printesele frumoase, imbracate in rochii de margaritar

De nici una nu se mai stie ,de nici una macar

Toate s-au stins, si nici una nu s-a stins fericita

Caci nici una nu a ajuns sa fie cu adevarat iubita

Caci s-au maritat asa cum mereu in povesti se spune

Cu feti-frumosii cu stea in frunte, ce le-au daruit doar amaraciune

N-au cutezat vreodata de vreun zmeu sa se indragosteasca

Ce iubire, ar fi aceasta, ce iubire asa prosteasca?

Nu s-a pomenit vreodata, ce intrebari nefiresti

Doar Fat-Frumos se va insura cu o printesa, asa scrie in povesti

Nu conteaza chiar deloc, nu conteaza oare?

Ca uneori fetii-frumosi au o inima ingrozitoare

Numai chipul e frumos si stralucitor

Insa groteasca si urata e inima lor

Iar poate in povesti, exista niste zmei

Care au inima de printi, si poate numai ei

Ar fi aceia ce ar merita, de printese sa fie iubiti

Dar nu se intampla asta in povesti, ei mereu sunt izgoniti

Nimeni nu se gandeste oare, ca toti acesti zmei

Sunt blestemati de singuratate

Si de aceea sunt misei

Caci poate ar fi vrut si ei ca inimile lor sa nu fie uitate

Caci poate ei de ar fi lasati, sa cunoasca iubirea

Altfel s-ar termina povestile, si ei ar fi adus fericirea

Acelor printese din basmele alese

Ce s-au trezit peste noapte tinere mirese

Dar poate niciodata printese fericite

Caci, ele niciodata nu au fost iubite

Asa cum numai zmeii stiu ca sa iubeasca

Sa le faca fericite, sa le pretuiasca

Si am incalecat pe o sa,

Dar nu era saua mea

Si v-am spus aceasta poveste

Trista,caci asa ea este

Si in aceasta poveste

Final fericit nu este

Nimeni aici nu traieste pana la adanci batraneti fericite

Toate acestea nimanu-i nu sunt sortite...

La mulţi ani mamă dragă

Vremea a trecut parcă în zbor

Crescutam mari fratemiu şi cu mine

Înalţi şi puternici ca niste brazi

Căci am fost crescuţi cu iubire şi grijă de tine

Tu n-ai uitat ca să ne înveţi

Ce-i bun şi rău în viaţă, să ne dai poveţi

Niciodată n-ai uitat de noi, să ne fie nouă bine

Chiar dacă de prea multe ori ai uitat de tine

Trecutau ani până am crescut, uşor nu ţi-a fost

Dar ai strâns din dinţi şi ai răbdat, căci totul avea un rost

Copii tăi să crească mari, şi să fie în viaţă

Ce ţi-ai dorit mereu să ai, la bătrâneţe o speranţă

Că viaţa nu ţi-ai irosit, să îţi creşti ai tăi copii

La bătrâneţea ce încă n-a venit

Să nu te uite mamă

Să îţi facă bucurii

Iar noi, cei doi copii ai tăi

Nu am fost nişte îngeraşi

Cum sunt copii mai de fel,

Rebeli şi buclucaşi

Când timpurile nu sunt prea bune

Şi parcă nu mai ai putere să continui în această lume

De n-ai fi a noastră mamă ai putea crede uneori

Că suntem nişte fii nerecunoscători

Însă noi ştim, care mamă din lumea asta vie

Ne iubeşte şi ne iartă, când facem vreo prostie

Niciodată nu vrem să-ţi dăm vreo supărare

Căci mama noastră cea iubită ar merita măcar o floare

Pentru toată grija ce ne o poartă,de când eram copii

Pentru că ne iubeşte,şi fericiţi ea vrea să fim

Şi de aceasta mamă dragă nu uită ai tăi fii

Să-ţi spunem la mulţi ani mamă dragă şi că te iubim.

Ce frumos era pe vremuri

Ce frumos era pe vremuri

Vara la ţară la bunici

Dar aţi plecat spre ceruri înalte

Nu mai sunteţi demult aici

Încă mai aştept bunico, să deschizi poarta de la ogradă

Venind de la fântână cu găleţiile de apă

Să îmi spui cu drag "Du-te degrabă

Ia găleţiile şi vacile adapă"

Căci bunica se duce acuma în casă

Să pună magiunul pe masă

Să scoată plăcintele din cuptoare

Să vadă dacă mâţa a mai umblat după smântână prin oale

Bunicul meu drag, te caut prin ogradă şi nu te mai găsesc

Unde eşti să-mi spui:"Haide cu calul la păscut şi să îţi povestesc

Cum Ştefan cel Mare, pe turci i-a bătut,

Haide măi nepoate cu oile la păscut!"

Unde-i soba caldă, care mă încălzea

Când bunica o poveste duios îmi spunea?

Unde e bunicul ce se lăuda?

Cu ce nepoţel scump tare, mai avea

V-aţi dus o scumpii mei bunici

Încă vă mai caut, dar nu sunteţi aici

Poate într-o zi, am să vă găsesc

Când nu o să mai fiu ca acum, când o să îmbătrânesc

Când nu o să mai fiu al vostru nepoţel scump şi mic

Când timpul va trece fără oprire şi voi fi şi eu bunic...

Dar până atunci,o scumpii mei bunici

Vă caut prin ogradă şi nu vă mai găsesc

O scumpii mei bunici, de aici de pe pământ,

Vă zic că tare mult vă mai iubesc!

Rapit de ploaie

Mergea un gandacel prin iarba si era soare

Dar saracul mititel, a fost rapit de ploaie

Si l-a luat pe un vant caldut si l-a dus departe

De tot ce a iubit el mai mult, ca de nimic sa nu mai aiba parte

Speriat si trist e gandacelul, de tunete si de lumina

De umbrele ce se vad in noapte, de orice floare sau tulpina

Iar sufletelul lui e mai speriat ca mititelul gandacel

Caci iubirea sa e prea departe, iar el acum e singur si vai de el

S-au dus zilele cu soare, in iarba verde cu flori multe

Unde iubita-i gandacica ii placea mult sa asculte

Vorbele-i dulci izvorate din a lui inima

Pure si stralucitoare ca niste raze de lumina

Acum al nostru gandacel

De vant este purtat,e speriat si e vai de el

Nu stie cine l-a rapit de langa a lui iubire

Iar acum se gandeste doar la singuratate si pieire...

File de poveste...

In trecut, in prezent sau in viitor

Unde cei ce au fost, inca traiesc, unde cei ce vor fii inca nu mor

Intr-o lumea cu a noastra asemanatoare

Intr-o lume fara ura si durere,intr-o lume nemuritoare

Venise in aceasta lume, un pasnic trecator

Ce lucru chiar ciudat, ce lucru tulburator

Caci de zeci de mii de clipe

Nimeni din alta lume

Nu a mai venit aici, ca sa isi faca vreun renume

Vreun scop in viata sa, sa isi faca el aici

Nu s-a mai vazut vreodata un greiere in musuroiul de furnici

Dar cum aceasta lume e buna,e primitoare

Nu l-au alungat,i-au dat o sansa inbucuratoare

Si a fost chemat acest pasnic trecator

La palatul de cristal, in palatul zanelor

Vai ce minunatii in aceasta tara

Ce crezi ca e real si vrei sa atingi nu poti, ca o sa dispara

Ce lucruri de neimaginat,ce fiinte atat de minunate

O nici de ai vrea, de le vezi macar o data, ele de tine nu vor fi uitate

Dar si pasnicul trecator, era admirat

Caci pentru toti din lumea asta, el era ceva chiar minunat

Straniu pentru aceasta lume

Pasnicul trecator

Unii il credeau de rau agur,nu o sa aduca vremuri bune

Altii insa il credeau fermecator

Si sosi momentul, ca acest pasnic trecator

Sa vada ce nu a mai vazut niciodata, sufletul sau cel muritor

Ce i-au vazut ochii?Ce l-a fermecat

Era frumuseteea printesei zanelor,da e adevarat

Cu parul blond ca spicele de aur

Cu pletele ce i se scaldau in Soare

Cu ochii albastri ce te priveau

Si te rapeau, in labirintul lor de minotaur

Caci, tare mult ei doreau acei ochi sa te rapeasca

Sa fii al lor pentru vecie, ca sa te iubeasca

Iar buzele, acelei zane,erau mai pretioase decat orice safir

Erau doua petale firave de rosu trandafir

Povestile spuse de bunici,

Cu prea mandre printese

Cu zane din lumi ce nu-s de pe aici

Si cu zestre alese

Toate acelea nu sunt nici daca ele ar vrea

Mai frumoase si mai dulci cum e zana mea

Asa gandi atunci, acel pasnic trecator

Si apoi,el se gandi, oare ce e acel sentiment tulburator

Si numai atunci, cand zana i-a vorbit

Si-a dat el seama, ca s-a indragostit

Dar tare teama ii era, ca zana de el va rade negresit

Caci cum poate o zana sa iubeasca, pe el un simplu nefericit

Dar zana atat de dulce i-a vorbit:

O pasnic trecator, de mireasma ta imbietatoare de suflul tau cel muritor

Inima mea, s-a indragostit,

Ochii mei cei albastrii ca safirul,de in data te-au tintit

Ramai in lumea mea, o pasnic trecator

Sa ne iubim pana-n vecie,sa ne iubim cu dor

Sa fim fericiti,in castelul nostru, inaltat pe creste

Iubirea noastra sincera sa ramana peste timp, file de poveste

DESKTOP

ACEST TRAILER ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.ASA CA RADETI CU POFTA!VA MULTUMESC!

Ay cebolla...

¡Ay cebolla, me haces llorar!

Tú eres culpable de mi tristeza

Ni siquiera una cerveza

No me puede animar.

Mis lágrimas fluyen sin parar

Cuando te miro

Pero esto es tú destino

Hacer a la gente llorar…

Despre Soare

Afară acuma nu mai plouă
Soarele stă vesel pe nişte norişori pufoşi
Spre câmpia cea verde ,el zâmbeşte
Şi pe florile frumoase le priveşte
Şi se gândeşte cât de norocoşi
Sunt aceia care
Pe pământ trăiesc
Sunt veseli, sunt plini de viaţă
Sunt fericiţi, căci ei iubesc.

Dar săracul Soare, zâmbeşte el, şi zice că e fericit
Frumos este printre norii albaştri
Dar el, de nimeni nu e iubit
Norii ar râde de el, dacă de un nor s-ar îndrăgosti
Căci norii sunt poznaşi şi visători, toată ziua ar trândăvi
Când un Soare, trebuie ca toată ziua să vegheze
Şi cu a lui raze, viaţa oamenilor să o lumineze
De pe acest bătrân pămînt
Acesta-i scopul lui cel sfânt.

Ar putea stăpânul Soare
De Luna să se îndrăgostească?
Poate, dar mă tem tare
Că iubirea asta doar o să-l dezamăgească
Căci, când Soarele seara pleacă dânsul la culcare
Abia atunci Luna iese şi se duce la plimbare
Şi dansează frumoasa Lună prin acele ceruri inalte
Cu stelele luminoase, toate acolo adunate

Şi vorbesc strălucitoarele stele
Căci o zână a vorbit cu ele
Luna e îndrăgostită
De un prinţ fără de seamă
Minunat în toate cele
De nimic nu are teamă
El e prinţul din povestea care spune că pe vremuri îndepărtate
Care de această lume au fost poate, uitate
S-a îndrăgostit de o muritoare
Care era mândră-n toate cele, dar era o visătoare
Nu ştia biata copilă, ce e viaţa,ce e moartea
Şi care-i a ei menire,
Nu ştia biata prinţesă ce implică o iubire
Nu ştia că de dragul ei, din cer cad stropi de nemurire.

Şi...să revenim la Soare
Cu ale lui raze strălucitoare
Cu a lui suflet trist şi care
E înecat în nepăsare
În tristeţe şi în suferinţă
Cum e oare cu putinţă?

Nu-i nimic, o mîndru Soare
Nu-ţi fie teamă de singurătate
Acestea sunt sentimente muritoare
Cum au venit, aşa o să dispară toate
Tu fii mîndru, şi zâmbeşte
Cu razele tale ne încălzeşte
Când ziua va incepe, ne vom bucura
Iar când tu vei apune ne vom întrista
Şi uite, astfel de iubire îţi vom dărui
Îţi vom fi recunoscători
Şi te vom preţui
Iar cînd noi pămîntenii ne vom îndrăgostii
Cu mare ardoare
Îi vom spune persoanei iubite
Te iubesc pentru vecie
Raza mea de soare!

Ce rost mai are oare?

Ce rost mai are oare
Să iubeşti, dacă tot doare?
Iar, dacă numai tu iubeşti
Dar tu nu eşti iubit
Ce rost mai are oare?
Tot singur vei fi într-un sfârşit

Mirific este să iubeşti
Dreptate ai de aşa gândeşti?
Nu greşeşti!îţi strigă inima atât de tare
Dar dacă tu iubeşti, dar nu eşti iubit
Oare nu te doare?

Te doare
Uneori prea tare
Dar nu-i mai bine să iubeşti
Decît să urăşti oare?

Ce e de fapt viata?

Afară ninge, totul e înzăpezit
Iar eu la crucea ta din piatră albă am venit
Să privesc pe cei ce nu mai sunt
Ca să îmi amintesc, că nimic nu-i veşnic pe Pământ

Şi mă întreb adeseori
Şi uneori mă tem
Ce e de fapt viaţa?
Şi moartea...e un blestem?

Când fotografia mea va sta lipită lângă cruce
Tu omule, ce ai să fii în viaţă
Tu unde te vei duce?

Te vei opri la crucea mea, tot din albă piatră
Şi te vei întreba ce e de fapt viaţa
Iar de moarte, e cineva ce scapă?

Nu ştiu ce se va întâmpla atunci
Aş vrea însă să ştiu
De gânduri şi de temeri, eliberat aş vrea să fiu.

Dar nu pot decât din gândurile acestea să mă deştept
Să vreau să-mi trăiesc fericit viaţa
Iar moartea să nu mi-o aştept

Vai...ce greu e a scrie versuri

Vai, ce greu e a scrie versuri
Când tu ai ceva a spune
Nu înşirui cuvinte goale
Ce din coadă au să sune

Dar pentru alţii inima şi mintea ta
Varsă degeaba lacrimi ale tale singurătăţi
Sunt doar nişte simple versuri
Doar pure banalităţi

Când a lor poezie
E superbă, e sublimă
Pe lângă ale lor versuri de paie
Mai aruncă şi o rimă

Ei nu scriu ce le spune mintea
Ce pe inimă o are drept muză
Ei scriu ce au simţit alţii
Iar poezia ta ,doar îi amuză

Tare mi-aş aduce aminte
De nişte epigoni
Voi nu vreţi ca eu sau alţii să scriem poezie
Vreţi pe a vieţii table, să fim doar nişte pioni

Nu-i nimic căci jocul vieţii va continua
Noi sau voi nu vom mai fi
Iar atunci toţi vom afla

Ce pioni pe tabla vieţii, au rămas şi nu o să piară
A cui poezie-i dulce, şi a cui e doar...amară?
Cine a suferit o viaţă, numai pentru poezie
Cine a fost uitat, şi pe cine lumea încă îl mai ştie!

La multi ani Mihai Eminescu!

Astazi 15 ianuarie 2010, se implinesc 160 de ani de la nasterea marelui nostru poet national, Mihai Eminescu. Ca un mic omagiu, pentru implinirea a 160 de ani de la nasterea "Luceafarului poeziei romanesti", am facut acest mic filmulet despre Eminescu. La multi ani desigur si celor care s-au nascut pe 15 ianuarie!

Un tanar...

Un tanar mergea pe strada
Drumul era plin de zapada
Soarele vroia sa topeasca odata
Turturele de gheata din inima sa
Dar nu a putut
Dar cine putea
Sa scape de inghet inima sa?
Inima tanarului care suferea
Dar care desi il durea, tacea
Nu plangea macar o data
Caci lacrimile ce vroiau sa ii curga
Ii inghetau deodata
Si cam asta e povestea toata
Un tanar mergea pe strada, odata
Si avea saracul de el
Inima inghetata
Soarele incerca gheata sa o topeasca
Dar n- a putut
O va topi numai aceea
Ce va reusi sa-l iubeasca....