Despre invatatura primita de la voi....

Printre lucrurile bune, ce in lumea asta sunt
Vad si lucrurile rele, de pe al nostru vechi Pamant
Pe langa iubire, pace si prosperitate
Vad si ura, razboi si moarte
Insa de prea multa vreme
Prea des, vad doar lucrurile rele
Pentru, ca sunt orb de nu le vad pe cele bune
Sau pentru ca societatea asa ceva imi cere
Si spre rau, spre haos, vrea sa ma indrume
Iar dupa, ce dezastrul si "ravnita" suferinta
Se aseaza peste tot, chiar si in a noastra sensibila fiinta
Se scol altii, de prin mormanele de durere
Si la toata lumea doar asta le cere
Lumea cea distrusa de ei, altii sa o reconstruiasca
Sa invete din nou, sa fie buni si sa iubeasca
Nebunilor, care ne-ati invatat despre razboi, haos si durere
Acum mintea voastra pagana, altceva va cere?
De ce nu ne-ati invatat de la inceput de pace si prosperitate
De ce ati pornit cu cearta si durere
Cu razboaiele desarte?
Acum cand aproape totul e distrus
Acum cand tot ce era frumos si pasnic, aproape a apus
Ne invatati sa iubim natura
Cand voi ati distrus-o, udand mereu copacii
Dar nu v-ati folosit de apa, ati folosit doar ura
Ce tulburatoare va este invatatura
Voi vreti unificare?
Cand voi ati facut ruptura?
Voi vreti, o lume mai verde, cand voi ati pornit focul?
Voi care ati inventat" ghinionul" acum vreti doar norocul?
Nebuni sunteti voi
Si falsa va e invatura
Ne spuneti de iubire
Cand voi ati inventat ura!