Deja e toamna

Deja e toamna
Copacii sunt infrigurati si dezveliti
Drumul e imbracat de frunzele aurii
Iar oamenii sunt tristi sau fericiti


De obicei afara e urat
Ploua, dar cateodata e soare
Si ne amintim melancolic de vara
Si stam pe o banca, obositi, si ne dam seama ca viata nu-i usoara.

Ne ridicam usor de pe banca
Caci nu mai avem putere
Sa stam cu spatele drept, capul ridicat
In lumea asta plina de durere

Si ne continuam drumul
Prin vant, prin ploaie, printre frunzele aurii
Si ne gandim adeseori ce se va intampla maine
De vom muri, sau vom mai trai?

Nu vrem sa ne ducem acasa
Caci grijile ne asteapta, si sunt multe
Sa le dam de mancare sufletul nostru
Asta vor, ele n-au mila, sunt prea crude

Si totusi se intampla, si a doua zi sa mai traim
De unde oare atata speranta, pentru a merge mai departe
Unde scrie, in ce carte?
Ca viata desi e grea, trebuie sa o iubim?

E scrijelit cu slove de iubire
Pe a noastra inima ,de Bunul Dumnezeu
Ce mereu ne ajuta cu a Lui milostivire
Caci ne iubeste, si ne apara mereu
De tot ce e nemernic, de tot ce este rau.