Nimeni pe lumea asta nu văzuse
Şi nici să creadă nu putuse
Că există doi ochi aşa de fermecători
Căprui şi blânzi, încântători
Uneori sunt trişti şi se fac mici
Şi tot îţi spun:Pleacă de aici!
Când sunt curioşi sau bucuroşi
Atunci tu spui: Ce ochi frumoşi!
Ca aceşti doi ochi nu mai găseşti
Şi numai o dată să-i priveşti
Pe loc de ei te îndrăgosteşti
Şi le spui că îi iubeşti
Iar ei se vor uita la tine întrebător
Dar parcă tot aşa de fermecător
O să-i priveşti cu atâta dor
Şi poate o să-ţi zică că te ador
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu