Poveste de iubire

Este acuma ca-n poveşti

Cum n-a fost niciodată

Din rude de artişti celeşti

O prea frumoasă fată

Şi era singură la părinţi

Şi mândră-n toate cele

Cum sunt intrumentele de alamă

Şi trompeta printre ele

Din umbra falnicelor note muzicale

Ea suflul şi-l îndreaptă

Să-l cheme pe cel ales prin cântec

Şi fata tot aşteaptă

Şi privea pe portativ,

Pe el îl căuta

Dar nu era nici după cheia Sol,

Şi nici alt undeva

Azi parcă-l vede

Dar e numai vis?

Fata nu mai ştie

Şi cade într-un somn adânc, dulce somn de iubire

Iar el, ar vrea ca să îi vorbească

Căci inima i-a spus, să iubească este gata

Şi prinţul tot îi spunea inimii

Cât de mult i-a căzut dragă fata

Şi la un timp după acestea, frumoasa s-a trezit

Văzuta-l pe alesul ei şi astfel i-a vorbit:

Departe eşti de mine, si doar în vis eu te găsesc

Dar asta nu-i durere căci ştiu că te iubesc

Roşu în obraji, fericit de aceste mărturii,

Băiatul îndrăzneşte şi începe a vorbi:

Şi eu mult te iubesc o prea frumoasă fată

Dar amm să te mai văd vreodată,

Afară de vise dulci, de vise de iubire?

Dacă nu vei fi cu mine, m-as gândi la pieire!

Iar ea, privindul-l asa de bland, ii spuse:Ai răbdare!

Căci împreună vom trece şi de furtuni pe mare

Aşa-i o prea frumoasă fată, spuse tânărul încurajat

Oricum deja minunea, eu ştiu că s-a întâmplat

Iubesc şi mă iubeşte o prea frumoasă fată

Chiar dacă nu-i din lumea mea, şi dintr-alta îndepărtată

Aşa e prinţul meu, e drept ce tu grăieşti

Aşa e deocamdată, aşa e când iubeşti

Dar va veni o vreme, când se va ivi norocul şi fortuna

Să fim fericiţi împreună, pentru totdeauna!