Dar saracul mititel, a fost rapit de ploaie
Si l-a luat pe un vant caldut si l-a dus departe
De tot ce a iubit el mai mult, ca de nimic sa nu mai aiba parte
Speriat si trist e gandacelul, de tunete si de lumina
De umbrele ce se vad in noapte, de orice floare sau tulpina
Iar sufletelul lui e mai speriat ca mititelul gandacel
Caci iubirea sa e prea departe, iar el acum e singur si vai de el
S-au dus zilele cu soare, in iarba verde cu flori multe
Unde iubita-i gandacica ii placea mult sa asculte
Vorbele-i dulci izvorate din a lui inima
Pure si stralucitoare ca niste raze de lumina
Acum al nostru gandacel
De vant este purtat,e speriat si e vai de el
Nu stie cine l-a rapit de langa a lui iubire
Iar acum se gandeste doar la singuratate si pieire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu