Vara la ţară la bunici
Dar aţi plecat spre ceruri înalte
Nu mai sunteţi demult aici
Încă mai aştept bunico, să deschizi poarta de la ogradă
Venind de la fântână cu găleţiile de apă
Să îmi spui cu drag "Du-te degrabă
Ia găleţiile şi vacile adapă"
Căci bunica se duce acuma în casă
Să pună magiunul pe masă
Să scoată plăcintele din cuptoare
Să vadă dacă mâţa a mai umblat după smântână prin oale
Bunicul meu drag, te caut prin ogradă şi nu te mai găsesc
Unde eşti să-mi spui:"Haide cu calul la păscut şi să îţi povestesc
Cum Ştefan cel Mare, pe turci i-a bătut,
Haide măi nepoate cu oile la păscut!"
Unde-i soba caldă, care mă încălzea
Când bunica o poveste duios îmi spunea?
Unde e bunicul ce se lăuda?
Cu ce nepoţel scump tare, mai avea
V-aţi dus o scumpii mei bunici
Încă vă mai caut, dar nu sunteţi aici
Poate într-o zi, am să vă găsesc
Când nu o să mai fiu ca acum, când o să îmbătrânesc
Când nu o să mai fiu al vostru nepoţel scump şi mic
Când timpul va trece fără oprire şi voi fi şi eu bunic...
Dar până atunci,o scumpii mei bunici
Vă caut prin ogradă şi nu vă mai găsesc
O scumpii mei bunici, de aici de pe pământ,
Vă zic că tare mult vă mai iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu