Vai...ce greu e a scrie versuri

Vai, ce greu e a scrie versuri
Când tu ai ceva a spune
Nu înşirui cuvinte goale
Ce din coadă au să sune

Dar pentru alţii inima şi mintea ta
Varsă degeaba lacrimi ale tale singurătăţi
Sunt doar nişte simple versuri
Doar pure banalităţi

Când a lor poezie
E superbă, e sublimă
Pe lângă ale lor versuri de paie
Mai aruncă şi o rimă

Ei nu scriu ce le spune mintea
Ce pe inimă o are drept muză
Ei scriu ce au simţit alţii
Iar poezia ta ,doar îi amuză

Tare mi-aş aduce aminte
De nişte epigoni
Voi nu vreţi ca eu sau alţii să scriem poezie
Vreţi pe a vieţii table, să fim doar nişte pioni

Nu-i nimic căci jocul vieţii va continua
Noi sau voi nu vom mai fi
Iar atunci toţi vom afla

Ce pioni pe tabla vieţii, au rămas şi nu o să piară
A cui poezie-i dulce, şi a cui e doar...amară?
Cine a suferit o viaţă, numai pentru poezie
Cine a fost uitat, şi pe cine lumea încă îl mai ştie!