Toate printesele alese, din povesti si basme vechi
Care au trecut adesea pe la ale voastre urechi
Toate printesele frumoase, imbracate in rochii de margaritar
De nici una nu se mai stie ,de nici una macar
Toate s-au stins, si nici una nu s-a stins fericita
Caci nici una nu a ajuns sa fie cu adevarat iubita
Caci s-au maritat asa cum mereu in povesti se spune
Cu feti-frumosii cu stea in frunte, ce le-au daruit doar amaraciune
N-au cutezat vreodata de vreun zmeu sa se indragosteasca
Ce iubire, ar fi aceasta, ce iubire asa prosteasca?
Nu s-a pomenit vreodata, ce intrebari nefiresti
Doar Fat-Frumos se va insura cu o printesa, asa scrie in povesti
Nu conteaza chiar deloc, nu conteaza oare?
Ca uneori fetii-frumosi au o inima ingrozitoare
Numai chipul e frumos si stralucitor
Insa groteasca si urata e inima lor
Iar poate in povesti, exista niste zmei
Care au inima de printi, si poate numai ei
Ar fi aceia ce ar merita, de printese sa fie iubiti
Dar nu se intampla asta in povesti, ei mereu sunt izgoniti
Nimeni nu se gandeste oare, ca toti acesti zmei
Sunt blestemati de singuratate
Si de aceea sunt misei
Caci poate ar fi vrut si ei ca inimile lor sa nu fie uitate
Caci poate ei de ar fi lasati, sa cunoasca iubirea
Altfel s-ar termina povestile, si ei ar fi adus fericirea
Acelor printese din basmele alese
Ce s-au trezit peste noapte tinere mirese
Dar poate niciodata printese fericite
Caci, ele niciodata nu au fost iubite
Asa cum numai zmeii stiu ca sa iubeasca
Sa le faca fericite, sa le pretuiasca
Si am incalecat pe o sa,
Dar nu era saua mea
Si v-am spus aceasta poveste
Trista,caci asa ea este
Si in aceasta poveste
Final fericit nu este
Nimeni aici nu traieste pana la adanci batraneti fericite
Toate acestea nimanu-i nu sunt sortite...