La mulţi ani mamă dragă

Vremea a trecut parcă în zbor

Crescutam mari fratemiu şi cu mine

Înalţi şi puternici ca niste brazi

Căci am fost crescuţi cu iubire şi grijă de tine

Tu n-ai uitat ca să ne înveţi

Ce-i bun şi rău în viaţă, să ne dai poveţi

Niciodată n-ai uitat de noi, să ne fie nouă bine

Chiar dacă de prea multe ori ai uitat de tine

Trecutau ani până am crescut, uşor nu ţi-a fost

Dar ai strâns din dinţi şi ai răbdat, căci totul avea un rost

Copii tăi să crească mari, şi să fie în viaţă

Ce ţi-ai dorit mereu să ai, la bătrâneţe o speranţă

Că viaţa nu ţi-ai irosit, să îţi creşti ai tăi copii

La bătrâneţea ce încă n-a venit

Să nu te uite mamă

Să îţi facă bucurii

Iar noi, cei doi copii ai tăi

Nu am fost nişte îngeraşi

Cum sunt copii mai de fel,

Rebeli şi buclucaşi

Când timpurile nu sunt prea bune

Şi parcă nu mai ai putere să continui în această lume

De n-ai fi a noastră mamă ai putea crede uneori

Că suntem nişte fii nerecunoscători

Însă noi ştim, care mamă din lumea asta vie

Ne iubeşte şi ne iartă, când facem vreo prostie

Niciodată nu vrem să-ţi dăm vreo supărare

Căci mama noastră cea iubită ar merita măcar o floare

Pentru toată grija ce ne o poartă,de când eram copii

Pentru că ne iubeşte,şi fericiţi ea vrea să fim

Şi de aceasta mamă dragă nu uită ai tăi fii

Să-ţi spunem la mulţi ani mamă dragă şi că te iubim.

Ce frumos era pe vremuri

Ce frumos era pe vremuri

Vara la ţară la bunici

Dar aţi plecat spre ceruri înalte

Nu mai sunteţi demult aici

Încă mai aştept bunico, să deschizi poarta de la ogradă

Venind de la fântână cu găleţiile de apă

Să îmi spui cu drag "Du-te degrabă

Ia găleţiile şi vacile adapă"

Căci bunica se duce acuma în casă

Să pună magiunul pe masă

Să scoată plăcintele din cuptoare

Să vadă dacă mâţa a mai umblat după smântână prin oale

Bunicul meu drag, te caut prin ogradă şi nu te mai găsesc

Unde eşti să-mi spui:"Haide cu calul la păscut şi să îţi povestesc

Cum Ştefan cel Mare, pe turci i-a bătut,

Haide măi nepoate cu oile la păscut!"

Unde-i soba caldă, care mă încălzea

Când bunica o poveste duios îmi spunea?

Unde e bunicul ce se lăuda?

Cu ce nepoţel scump tare, mai avea

V-aţi dus o scumpii mei bunici

Încă vă mai caut, dar nu sunteţi aici

Poate într-o zi, am să vă găsesc

Când nu o să mai fiu ca acum, când o să îmbătrânesc

Când nu o să mai fiu al vostru nepoţel scump şi mic

Când timpul va trece fără oprire şi voi fi şi eu bunic...

Dar până atunci,o scumpii mei bunici

Vă caut prin ogradă şi nu vă mai găsesc

O scumpii mei bunici, de aici de pe pământ,

Vă zic că tare mult vă mai iubesc!

Rapit de ploaie

Mergea un gandacel prin iarba si era soare

Dar saracul mititel, a fost rapit de ploaie

Si l-a luat pe un vant caldut si l-a dus departe

De tot ce a iubit el mai mult, ca de nimic sa nu mai aiba parte

Speriat si trist e gandacelul, de tunete si de lumina

De umbrele ce se vad in noapte, de orice floare sau tulpina

Iar sufletelul lui e mai speriat ca mititelul gandacel

Caci iubirea sa e prea departe, iar el acum e singur si vai de el

S-au dus zilele cu soare, in iarba verde cu flori multe

Unde iubita-i gandacica ii placea mult sa asculte

Vorbele-i dulci izvorate din a lui inima

Pure si stralucitoare ca niste raze de lumina

Acum al nostru gandacel

De vant este purtat,e speriat si e vai de el

Nu stie cine l-a rapit de langa a lui iubire

Iar acum se gandeste doar la singuratate si pieire...

File de poveste...

In trecut, in prezent sau in viitor

Unde cei ce au fost, inca traiesc, unde cei ce vor fii inca nu mor

Intr-o lumea cu a noastra asemanatoare

Intr-o lume fara ura si durere,intr-o lume nemuritoare

Venise in aceasta lume, un pasnic trecator

Ce lucru chiar ciudat, ce lucru tulburator

Caci de zeci de mii de clipe

Nimeni din alta lume

Nu a mai venit aici, ca sa isi faca vreun renume

Vreun scop in viata sa, sa isi faca el aici

Nu s-a mai vazut vreodata un greiere in musuroiul de furnici

Dar cum aceasta lume e buna,e primitoare

Nu l-au alungat,i-au dat o sansa inbucuratoare

Si a fost chemat acest pasnic trecator

La palatul de cristal, in palatul zanelor

Vai ce minunatii in aceasta tara

Ce crezi ca e real si vrei sa atingi nu poti, ca o sa dispara

Ce lucruri de neimaginat,ce fiinte atat de minunate

O nici de ai vrea, de le vezi macar o data, ele de tine nu vor fi uitate

Dar si pasnicul trecator, era admirat

Caci pentru toti din lumea asta, el era ceva chiar minunat

Straniu pentru aceasta lume

Pasnicul trecator

Unii il credeau de rau agur,nu o sa aduca vremuri bune

Altii insa il credeau fermecator

Si sosi momentul, ca acest pasnic trecator

Sa vada ce nu a mai vazut niciodata, sufletul sau cel muritor

Ce i-au vazut ochii?Ce l-a fermecat

Era frumuseteea printesei zanelor,da e adevarat

Cu parul blond ca spicele de aur

Cu pletele ce i se scaldau in Soare

Cu ochii albastri ce te priveau

Si te rapeau, in labirintul lor de minotaur

Caci, tare mult ei doreau acei ochi sa te rapeasca

Sa fii al lor pentru vecie, ca sa te iubeasca

Iar buzele, acelei zane,erau mai pretioase decat orice safir

Erau doua petale firave de rosu trandafir

Povestile spuse de bunici,

Cu prea mandre printese

Cu zane din lumi ce nu-s de pe aici

Si cu zestre alese

Toate acelea nu sunt nici daca ele ar vrea

Mai frumoase si mai dulci cum e zana mea

Asa gandi atunci, acel pasnic trecator

Si apoi,el se gandi, oare ce e acel sentiment tulburator

Si numai atunci, cand zana i-a vorbit

Si-a dat el seama, ca s-a indragostit

Dar tare teama ii era, ca zana de el va rade negresit

Caci cum poate o zana sa iubeasca, pe el un simplu nefericit

Dar zana atat de dulce i-a vorbit:

O pasnic trecator, de mireasma ta imbietatoare de suflul tau cel muritor

Inima mea, s-a indragostit,

Ochii mei cei albastrii ca safirul,de in data te-au tintit

Ramai in lumea mea, o pasnic trecator

Sa ne iubim pana-n vecie,sa ne iubim cu dor

Sa fim fericiti,in castelul nostru, inaltat pe creste

Iubirea noastra sincera sa ramana peste timp, file de poveste

DESKTOP

ACEST TRAILER ESTE UN PAMFLET SI TREBUIE TRATAT CA ATARE.ASA CA RADETI CU POFTA!VA MULTUMESC!

Ay cebolla...

¡Ay cebolla, me haces llorar!

Tú eres culpable de mi tristeza

Ni siquiera una cerveza

No me puede animar.

Mis lágrimas fluyen sin parar

Cuando te miro

Pero esto es tú destino

Hacer a la gente llorar…

Despre Soare

Afară acuma nu mai plouă
Soarele stă vesel pe nişte norişori pufoşi
Spre câmpia cea verde ,el zâmbeşte
Şi pe florile frumoase le priveşte
Şi se gândeşte cât de norocoşi
Sunt aceia care
Pe pământ trăiesc
Sunt veseli, sunt plini de viaţă
Sunt fericiţi, căci ei iubesc.

Dar săracul Soare, zâmbeşte el, şi zice că e fericit
Frumos este printre norii albaştri
Dar el, de nimeni nu e iubit
Norii ar râde de el, dacă de un nor s-ar îndrăgosti
Căci norii sunt poznaşi şi visători, toată ziua ar trândăvi
Când un Soare, trebuie ca toată ziua să vegheze
Şi cu a lui raze, viaţa oamenilor să o lumineze
De pe acest bătrân pămînt
Acesta-i scopul lui cel sfânt.

Ar putea stăpânul Soare
De Luna să se îndrăgostească?
Poate, dar mă tem tare
Că iubirea asta doar o să-l dezamăgească
Căci, când Soarele seara pleacă dânsul la culcare
Abia atunci Luna iese şi se duce la plimbare
Şi dansează frumoasa Lună prin acele ceruri inalte
Cu stelele luminoase, toate acolo adunate

Şi vorbesc strălucitoarele stele
Căci o zână a vorbit cu ele
Luna e îndrăgostită
De un prinţ fără de seamă
Minunat în toate cele
De nimic nu are teamă
El e prinţul din povestea care spune că pe vremuri îndepărtate
Care de această lume au fost poate, uitate
S-a îndrăgostit de o muritoare
Care era mândră-n toate cele, dar era o visătoare
Nu ştia biata copilă, ce e viaţa,ce e moartea
Şi care-i a ei menire,
Nu ştia biata prinţesă ce implică o iubire
Nu ştia că de dragul ei, din cer cad stropi de nemurire.

Şi...să revenim la Soare
Cu ale lui raze strălucitoare
Cu a lui suflet trist şi care
E înecat în nepăsare
În tristeţe şi în suferinţă
Cum e oare cu putinţă?

Nu-i nimic, o mîndru Soare
Nu-ţi fie teamă de singurătate
Acestea sunt sentimente muritoare
Cum au venit, aşa o să dispară toate
Tu fii mîndru, şi zâmbeşte
Cu razele tale ne încălzeşte
Când ziua va incepe, ne vom bucura
Iar când tu vei apune ne vom întrista
Şi uite, astfel de iubire îţi vom dărui
Îţi vom fi recunoscători
Şi te vom preţui
Iar cînd noi pămîntenii ne vom îndrăgostii
Cu mare ardoare
Îi vom spune persoanei iubite
Te iubesc pentru vecie
Raza mea de soare!